Aşteptam sub grinzile îndoite. După „Nu știam cum se poate prăbuși o casă” de Ileana Mălăncioiu

Aşteptam sub grinzile îndoite. După „Nu știam cum se poate prăbuși o casă” de Ileana Mălăncioiu

Autor: Vlad Gavrilă
Colegiul Național Elena Cuza
Mentori: Carmen Corbu, Cătălin D. Constantin

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.