Sub zidurile unde-am fost uitată. După „Nu știam cum se poate prăbuși o casă” de Ileana Mălăncioiu

Sub zidurile unde-am fost uitată. După „Nu știam cum se poate prăbuși o casă” de Ileana Mălăncioiu

Autori: Mihaela Manciu, Ștefan Leon, Constantin Filip
Colegiul Național Elena Cuza
Mentori: Carmen Corbu, Cătălin D. Constantin
București, 2019

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă
Ileana Mălăncioiu

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

Marele Premiu „Literatură & Transmedia
Pentru realizarea unei producții complete, în care echipa a scris scenariul, a produs muzica, a realizat desenele și a utilizat noile tehnici de creație digitală.
Pentru decizia de a aborda poezia prin mijloace de expresie recente, păstrând, în același timp, mărcile specifice genului.
Pentru simplitatea și acuratețea registrului și pentru accentul pus pe sugestie.
Pentru emoția transmisă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.