„Fiicele paznicului”, Jean E. Pedziwol

Fiicele paznicului este un roman complex, presărat cu multe detalii istorice şi descrieri fascinante care se împletesc într-o tehnică narativă atent construită. Este o incursiune în timp, o călătorie în amintiri, un melanj de secrete şi adevăruri care lasă în urmă regrete şi suferinţă. Jean E. Pedziwol dă dovadă de măiestrie în felul în care ţese intriga, firele narative şi personajele. Nimic din carte nu e întâmplător, şi dacă la început ne cufundăm într-o ceaţă deasă, la finalul romanului totul se leagă şi capătă sens, oferind adevărate lecţii de viaţă. Romanul este structurat pe două planuri, evenimentele sunt narate pe rând, din două perspective: Morgan şi Elizabeth.

Romanul o are în centru pe Elizabeth Livingston, o femeie trecută de nouăzeci de ani, aproape nevăzătoare, care se retrage la Azilul Boreal, situat în apropierea Lacului Superior, un loc de poveste unde aceasta şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, alături de părinţii, Andrew şi Lil Livingstone, fratele Charles şi sora geamănă Emily.Vizita unor ofiţeri şi primirea unor jurnale îi dau viaţa peste cap. O ambarcaţiune cu pânze, avariată a fost găsită abandonată în Middlebrun Bay. Barca aparţinea fratelui său, Charles, pe care nu l-a mai văzut de peste 60 ani. La bordul vasului au fost găsite două jurnale vechi care cuprindeau insemnările lui Andrew Livingstone, un fost paznic al farului din Phorpyry Island şi tatăl celor doi. Tot acum facem cunoştinţă şi cu Morgan, o adolescentă rebelă şi orfană, care intrase într-un anturaj nepotrivit. Prestând muncă în folosul comunităţii, la Azilul Boreal, Morgan o întâlneşte pe bătrână şi între ele se leagă o relaţie puternică de prietenie. Bătrâna îi povesteşte de jurnale şi îi cere ajutorul fetei pentru a le citi, văzul fiindu-i foarte slab.

Prin paginile jurnalului păşim în lumea amintirilor, o călătorie lungă plină de suferinţe şi regrete în care Elizabeth speră că va găsi nişte răspunsuri după care a alergat întreaga viaţă. Din multitudinea de întrebări, două dintre ele o măcinau profund, şi întreaga ei viaţă a fost o căutare permanentă a răspunsurilor: unul referitoar la un mormânt, de pe o insulă pustie, care avea înscripţionate numele şi data de naştere, şi unul care are legătură cu vorbele mamei, adresate tatălui, într-o noapte.

Personajele sunt foarte atent schiţate, iar rolurile lor sunt bine definite. Dacă la începutul romanului ne întâlnim cu personaje care aparent nu au nicio legătură între ele, odată cu întoarcerea fiecărei pagini a jurnalelor descoperim că legătura dintre ele este tot mai puternică. Desenele găsite de Morgan în cutia viorii bunicului, desenele din paginile jurnalului, precum şi cele trei înrămate pe pereţii camerei lui Elizabeth oferă detalii care unesc destinele celor două. Ale cui erau desenele? Ce anume le uneau pe cele două? Răspunsurile se lasă descoperite pas cu pas, urmând atent firul poveşti pe care este instalată drama din sânul unor familii supuse la grele încercări de viaţă.

Editura RAO

Anul apariţiei: 2019